Franz Joseph Haydn a fost compozitorul austriac care mai mult decât oricare alt muzician din perioada sa, a reusit sa rezume stilul şi realizările clasicismului muzical. HAYDN face parte din rândul marilor personalităti muzicale ale epocii clasice vieneze, fiind unul din cei mai influenti maestri ai traditiei muzicale din Europa apuseană.

Contemporan cu monstrii sacri ai perioadei clasicismului muzical, respectiv MOZART si BEETHOVEN, celui din urma fiindu-i chiar profesor, HAYDN este adesea men≈£ionat ca “Papa” Haydn, deoarece de≈üi el nu a inventat nici simfonia si nici cvartetului de coarde, el a fost o figura centralƒÉ √Æn dezvoltarea lor. Simfoniile sale indicƒÉ o stƒÉp√¢nirea completƒÉ de forma si fond, pregatind astfel terenul pentru lucrarile contemporanilor mai tineri Mozart ≈üi Beethoven.

Pentru a surprinde o poza a timpului, in anul 1787, marele oras vienez ii reunea pe HAYDN, MOZART si BEETHOVEN. HAYDN avea la acea data 55 de ani si se afla in pragul gloriei, MOZART scrisese pana la aceasta data cea mai mare parte a imensei sale creatii, avand numai 31 de ani, iar BEETHOVEN, in varsta de 17 ani, venise la Viena pentru perfectionarea maiestriei componistice.

Parte integrantƒÉ a maiestriei lui Haydn a fost si faimosul sƒÉu sim≈£ al umorului, nevoia sa pentru imprevizibil, modificarea surprinzatoare a liniei melodice, a ritmului sau intensitatii sonore. √én Simfonia Nr 94 (“Surpriza”) (1791), compozitorul strcoara neprevƒÉzut pentru acei spectatori care de obicei adorm √Æn timpul pasajelor muzicale lente, cu parti muzicale zgomotoase, intense sonor (ex. Fortissimo √Æn timpul unui pasaj de lini≈üte ‚Äì Andante).

Bogatia operei sale este de necontestat, numai in perioada 1774 Р1783, compune peste 50 de simfonii (ca sa faceti o comparatie BEETHOVEN a compus 9 simfonii de toate), si perfectioneaza acest gen în forma muzicala care se va numi „simfonia clasică vieneză”. HAYDN a compus in total: 104 simfonii, peste 80 cvartete de coarde, peste 20 trio-uri pentru instrumente cu coarde, 120 trio-uri pentru diferite combinaţii instrumentale, peste 60 sonate pentru pian, un mare număr de concerte pentru diverse instrumente (vioară, pian, violoncel, trompetă, oboi, orgă etc.) şi orchestră, (cele prezentate fiind cele mai importante, mai fiind si altele).

De asemenea, compozitorul austriac HAYDN a compus imnul national al Germaniei. Melodia a fost compusƒÉ √Æn 1797, ca parte dintr-un cvartet de coarde. Ini≈£ial acest c√¢ntec a fost folosit drept imnul √ÆmpƒÉratului Francis II, “Gott erhalte Franz den Kaiser” (“Domnul sƒÉ-l aibƒÉ √Æn pazƒÉ pe √ÆmpƒÉratul Franz”). Lidul devine imn na≈£ional oficial german abia √Æn 1922. Imediat dupƒÉ al doilea rƒÉzboi mondial el a fost interzis. DupƒÉ 1952 el redevine imn na≈£ional, dar numai de-facto. La ocazii oficiale se c√¢ntƒÉ numai strofa a treia. Aceasta este situa≈£ia ≈üi p√¢nƒÉ √Æn ziua de azi √Æn Germania reunitƒÉ. Lidul este cunoscut √Æn general prin primul sƒÉu vers, “Deutschland, Deutschland √ºber alles”, chiar dacƒÉ acest vers nu este rostit/c√¢ntat des, din motivele mai greu de explicat.

Si inca ceva, HAYDN a fost un precursor si ca victima a pirateriei muzicale care i-a imbogatit pe multi dintre editorii compozitiilor sale.

Fragmente din Simfonia Nr 94 ( “Surpriza”). Din cand in cand va mai trezeste din somn cu cate o ‚Äúsurpriza muzicala‚Äù.

Imnul Germaniei