Soundgarden este una dintre trupele emblematice ale muzicii rock din anii ‘90, castigandu-si locul alaturi de trupe de rock alternativ precum Jane’s Addiction sau Nirvana. Elementul inovator ce i-a consacrat a fost imbinarea rockului alternativ cu elemente heavy-metal; riff-urile de chitara fiind in stilul Black Sabbath. Totusi, fara vocea lui Chris Cornell, riff-urile lui Kim Thaiyl probabil ar fi ramas necunoscute.

Soundgarden a fost prima trupa de grunge din Seattle care a semnat un contract cu un label mare, in speta cu binecunoscutul SubPop (vezi Nirvana). De fapt si de drept, criticii la vremea respectiva se asteptau ca Soundgarden sa fie pionierii muzicii grunge in mainstream, si nu Nirvana; dar alta a fost realitatea.

In primavara lui 1994, Soundgarden lansa albumul Superunknown care ajunge direct pe locul 1 in topuri. Spoonman, primul extras pe single de pe acesta, a fost compus initial in varianta acustica pentru filmul “Singles”, si l-a avut ca sursa de inspiratie pe Artis the Spoonman, un fel de Tamango al Seattle-ului.

Chris spunea intr-un interviu dat 94 pentru Request:

It’s more about the paradox of who [Artis] is and what people perceive him as. He’s a street musician, but when he’s playing on the street, he is given a value and judged completely wrong by someone else. They think he’s a street person, or he’s doing this because he can’t hold down a regular job. They put him a few pegs down on the social ladder because of how they perceive someone who dresses differently. The lyrics express the sentiment that I much more easily identify with someone like Artis than I would watch him play.

Urmatorul album al trupei, Down on the Upside, avea sa intre in topuri direct pe locul doi, insa vanzarile nu au fost pe masura, scena grunge-ului fiind in cadere. In aprilie 1997, trupa urma sa isi anunte oficial desfintarea, iar Chris sa isi continuie drumul cu fostii membri R.A.T.M. formand trupa Audioslave. In 2009, an de criza, Chris Cornell a decis sa isi inceapa si cariera de prostitutie muzicala, lansand un produs marca Timbaland. Poate, totusi, isi va regasi chitara pe undeva prin debara si va incepe sa faca din nou muzica buna.

UPDATE (thaos):

Recent am citit un interviu cu membrii trupei in care subliniau ca Soundgarden NU se va reuni pentru bani, in urmatoarea perioada de timp, probabil incercand sa loveasca in alte trupe care au facut aceasta miscare (Alice in Chains, RATM, STP, Smashing si nu in ultimul rand FNM).

Sa vedem cat ii va tine deontologia, deoarece cu totii ne asteptam la o periaoda nasoala, indiferent de coordonatele geografice in care ne desfasuram activitatea.

Ce voi scrie aici ori va enerva, ori va multumi cel putin doi dintre cititorii nostri, dar merita riscul :) . Un lucru e cert: Pearl Jam este una dintre cele mai influente trupe rock ale anilor ‘90.  Asa ca daca n-ai ascultat pana acum Pearl Jam, sau nu ai trait in anii ‘90, sau ai trait degeaba. Dar timpul nu e pierdut…

Pearl Jam a aparut din cenusa trupei Mother Love Bone, dupa ce solistul lor murit de supradoza. Ultimul venit, in forma originala a trupei, a fost surferul Eddie Vedder, inregistrand partea vocala si scriind versuri. In august 1991 aveau sa lanseze albumul de debut Ten. Albumul abia in 1992 a inceput sa se vanda, dupa ce Nirvana a scos din underground alternativ rock-ul. La scurt timp dupa, au reusit sa depaseasca in vanzari Nirvana pe noul continent.

Desi ajunsi veritabili rock-stars, au refuzat sa se inscrie in tiparele clasice ale trupelor moderne, asa ca, incepand cu al doilea album, nu au scos single-uri sau videoclipuri pentru promovarea albumelor. Cu toate astea, succesul albumului nu a intarziat sa apara. Turneul din America ce a urmat, a fost organizat in locatii mici trupa evitand stadioanele si arenele.

La sfarsitul lui 1994 a iesit albumul Vitalogy, album dominat de durere, disperare si neintelegere, pe care gasiti si piesa Nothing Man, pe care v-o recomand spre ascultare. Albumul concept este cam cel mai bun, inovativ si fara compromisuri album al trupei, si a fost gandit ca atare inca de la inceput. Vitalogy a fost lansat initial doar in editie limitata pe vinil, iar abia apoi pe caseta si CD.

Coperta albumului este identica cu cea a cartii omonime, scrisa in 1899 de catre E.H Ruddock. Cartea este un mic indrumar pentru o viata sanatoasa (cel putin cum se credea la vremea respectiva), si este o lectura cel putin interesanta, asa ca daca aveti ocazia, puneti mana pe carte si cititi-o, ea fiind republicata in 1995.

Anul asta se fac 20 de ani de la lansarea albumului Bleach. Da, 20 de ani. Si cum se poate sarbatori mai frumos decat cu lansarea variantei Deluxe a albumul, sub label-ul indie original SubPop, in 3 noiembrie. Albumul va avea 2 discuri, primul fiind varianta remasterizata a albumului original, iar al doilea concertul “Live at Pine Street Theatre” masterizat. Am ascultat varianta live de la “Scoff” (chill, o sa ascultati imediat si voi) si vocea lui Cobain este chiar mai nervoasa decat pe varianta de albumul.

Asa ca, Jack Endino a facut o treaba foarte buna din nou cu masterizarile astea dupa benzile originale, nu ca nu ne-ar fi convins de mana lui pana acum cu ce a produs pentru Nirvana sau Soundgarden. Practic, el a creat sunetul asta dur si neslefuit pe care media avea sa-l denumeasca “grunge”.

Revenind un pic la albumul nou, pe langa concertul din Pine Street Theatre, care apropo a fost inregistrat in Portland in 9 februarie 1990, veti gasi in album un booklet de 48 de pagini cu poze ce n-au mai fost vazute pana acum. Albumul va putea fi cumparat pe CD sau pe vinil alb, asa cum a fost prina varianta a albumului. Apropo, Bleach e unul dintre putinele albume multi-platina ale labelului SubPop.

Dupa poate prea multi ani si dupa pierderea lui Layne in bratele drogurilor, Alice in Chains revine in forta cu un nou solist, un nou album si un prim single. Baietii s-au hotarat sa treaca “in familie” peste pierderea ce i-a marcat in 2002 si sa ii aduca un  fel de omagiu lui Layne, un omagiu care sa-i ajute sa-si scoata din sistem amaraciunea nedigerata.

In albumul “Black Gives Way to Blue” au dat tot ce au avut mai bun in ei, si o fac plini de energie. Reusesc sa isi mentina sound-ul ce i-a consacrat si se pare ca au o surpriza pentru noi la fiecare pas: colaboreaza neasteptat cu nimeni altul decat Elton John acopaniind la pian.

Piesa “Check My Brain”, primul extras pe single si primul videoclip, se ridica cel putin la nivelul titlului. Cum adica “Cum adica?”? Riff-urile chitarii lui Jerry Cantrell (sa ascultati si varianta acustica a piesei) primeaza de-a lungul piesei si-ti iau la puricat, mangaiat si deformat fiecare circumvolutiune a creierului, nelasandu-l pentru nici o clipa sa respire. Vocea si soloul nu fac decat sa completeze aceste riff-uri. La sfarsitul piesei nu vei mai putea sa faci nimic altceva decat sa o mai asculti inca o data. Si inca o data… Si inca o data…